Tancurile grecești: petrolul rusesc transportat la maximul ultimilor trei ani
În iulie 2026, vasele asociate cu statele G7 sau care beneficiază de asigurări occidentale au transportat 36,2% din exporturile maritime de țiței rusesc, potrivit datelor S&P Global Commodities at Sea (CAS). Este a patra lună consecutivă de creștere – în iunie ponderea fusese de 34,4%. Contribuția principală vine de la armatorii greci, care au mutat 26,4 milioane de barili, cel mai mare volum din ultimii aproape trei ani.
Explicația? Prețul petrolului rusesc a scăzut sub plafoanele impuse de Occident, ceea ce face transportul din nou legal și profitabil. Potrivit Platts, prețul mediu al sortimentului Urals, cu îmbarcare din portul Primorsk (pe Marea Baltică), a fost în iulie de 52,93 dolari pe baril (FOB), minimul ultimelor cinci luni. La începutul lunii, cotațiile au coborât chiar până la 39,7 dolari. Asta a permis revenirea afacerilor în cadrul plafonului de 60 de dolari stabilit de SUA și al celui de 44,1 de dolari adoptat de UE, Marea Britanie și Canada. Pe 6 august, Urals costa 63,7 dolari pe baril la Primorsk – din nou peste plafonul american, dar analiștii cred că volatilitatea rămâne ridicată.
Cum funcționează plafonul de preț și de ce contează
Plafonul de preț este un mecanism prin care țările G7 și UE permit propriilor companii să asigure, să finanțeze sau să transporte petrol rusesc, dar doar dacă vânzarea se face sub un anumit preț. Scopul: să limiteze veniturile Moscovei fără a scoate complet petrolul de pe piață. Când prețul Urals scade sub prag, tancurile occidentale pot opera legal, iar armatorii câștigă bine datorită primei de risc ridicate. De la punerea în aplicare a unor reguli mai stricte în martie 2026, companiile din UE și Marea Britanie nu mai au voie să transporte țiței rusesc dacă prețul depășește 44,1 dolari pe baril. SUA au emis însă, tot în martie, mai multe licențe pentru tranzacții cu petrol rusesc, ceea ce a relaxat parțial restricțiile.
Ce se întâmplă cu flota rusă
În acest timp, operatorii ruși și-au crescut propria flotă. În iunie 2026, volumul transportat cu tancuri sub pavilion rusesc a ajuns la 18,7 milioane de barili, maxim din octombrie 2023. Aceasta s-a întâmplat prin re-înregistrarea navelor sub steagul Federației Ruse și reducerea activității tancurilor din China și Emiratele Arabe Unite, care fuseseră folosite intens în 2024-2025. Practic, Rusia își construiește o flotă paralelă, dar cea occidentală rămâne importantă pentru a acoperi volumele mari, mai ales că prețurile au fost favorabile.
Ce înseamnă pentru românii din Rusia
Pentru un român care trăiește în Rusia, această știre aparent tehnică are efecte concrete. Exporturile de petrol aduc cea mai mare parte a veniturilor la bugetul de stat, iar orice fluctuație a prețului sau a mijloacelor de transport influențează cursul rublei, inflația și, implicit, prețurile din magazine. Intrarea tancurilor grecești înseamnă mai mulți bani pentru buget – un factor de stabilitate într-o perioadă marcată de sancțiuni. Dacă prețul Urals urcă din nou peste plafoane, drumul spre exportul maritim se poate închide brusc, ceea ce ar putea tensiona piața. Deocamdată, însă, mecanismul funcționează: atât Occidentul, cât și Rusia par să accepte, pragmatic, o realitate care avantajează ambele părți.
Această evoluție arată că sancțiunile nu sunt o piatră în loc: ele creează bucle de adaptare, iar armatorii greci, istoric fără de care transportul maritim mondial nu ar exista, au găsit o nișă profitabilă. Pentru un observator atent, este un semn că economia globală continuă să se adapteze la o lume fragmentată – iar România, ca țară cu acces la Marea Neagră, urmărește cu interes aceste mișcări.
Sursa: kommersant.ru | Traducere si adaptare.
